Tura pe Varful Grossglockner

In septembrie 2011 am reusit sa dam o fuga in Alpii Rasariteni pe cel mai inalt varf din Austria, Grossglockner 3798m altitudine. Am stat cu ochii pe prognozele meteo care se schimbau de cel putin 2 ori in aceasi zi. Am sunat si la cabana StudlHutte de la altitudinea 2800m si ne-au confirmat ca vremea este OK, sa mergem linistiti la ei :) La destinatie ploua marunt cand am inceput urcarea spre cabana. Ne cazam, ne facem prieteni din polonia si planuim ca la 5 AM ne trezim si la 6 pornim. Radu face intocmai dar afara ploua si vantul sufla cu putere. Mai dormim pana la 7, coboram in sala de mese, toti se pregateau parca stiau ceva. Informatia ca de la pranz va fi vreme buna s-a raspandit repede. Aflat de la cabaniera ca toti vor merge pe ruta clasica. Noi ramanen sa incercem urcarea pe traseul mai tehnic: Studellgrat, gradul III B.

Planul era sa urcam pana in locul de unde ne putem retrage in siguranta si vedem cum evolueaza vremea. Eram singuri intr-un loc absolut necunoscut, intram pe ghetar, ceata ne-a invaluit si crevasele formau un adevarat labirint prin care ne-am plimbat un pic. Incercam de doua ori sa incepem cataratul pe creasta cu traseul nostru dar nu gasim asigurari, deci probabil traseul propriu zis incepe mai sus, dar nu stium unde, iar pe ghetarul acoperit de ceata nu era atractiv sa continuam. Hotaram cu greu sa facem cale intoarsa, dar ne vine alta idee. Traversam in cealalta parte a creastei, sarim asigurati peste o crevasa si astfel intram pe ghetarul pe care se afla si traseul clasic, continuand pe acesta pana in varf.

Au trecut deja aproape 5 ore de cand am pornit de la cabana, asa ca ne drum ne intalnim cu echipe care au ajuns pe varf si coboara. Eram inca in ceata, asa ca am acceptat idea ca nu vom vedea nimic de pe varf. Dupa ce trecem de toate echipele care veneau la vale, apar primele semne ca norii se vor risipi. Chiat sub varf se intampla acest lucru si totul in jur era atat de spectaculos. Portiunea finala este foarte spectaculoasa, aici am mers legati in coarda si asigurati. O catarare usoara, dar expusa, pe o creasta relativ ingusta, iar pe de-o parte si de alta haul este ametitor, cateva sute de metri.  Am avut un noroc imens sa fim singuri pe varf si sa putem admira orizontul de jur imprejur. Am coborat in siguranta la cabana, ne-am luat lucrurile lasate aici si in aceasi zi am mers pe noapte pana la masina.